ACTUL DE IDENTITATE AL CETĂŢEANULUI ROMÂN – SCURT ISTORIC


Primele acte de identitate au fost eliberate cetăţenilor români ca urmare a Decretului nr. 947 din 24.03.1921 prin care s-a aprobat Regulamentul de aplicare a Legii nr.812 din 19.03.1915, modificată prin Decretul nr.655 din 01.03.1921.

Aceste documente se numeau buletine de înscriere în biroul populaţiei şi în conţinutul lor se regăseau informaţii referitoare la datele de stare civilă, porecla, domiciliul, profesia şi semnalmentele posesorului (statura, părul, fruntea, sprâncenele, ochii, nasul, gura, bărbia, faţa, tenul, semnele particulare).

Deşi regulamentul a stabilit un model al buletinelor de înscriere în biroul populaţiei, pentru că au fost confecţionate de fiecare judeţ în parte, acestea erau diferite ca mărime, culoare şi, uneori, chiar şi conţinut.



Buletinul de identitate

Din anul 1949, care a marcat constituirea evidenţei populaţiei în România, actele de identitate care li se eliberau cetăţenilor români au fost tipărite în format unic pentru toată ţara şi s-au numit buletine de identitate.

Acestea cuprindeau mai puţine date despre titular decât cele anterioare, în ele se aplica fotografia titularului şi se eliberau cu termen de valabilitate de 10 ani.

În timp, buletinul de identitate a suferit unele modificări de conţinut în sensul că, din anul 1980 în acesta puteau fi înscrise două termene de valabilitate, prin aplicarea unei a doua fotografii la expirarea primului termen. În acest fel, cetăţeanul român putea fi deţinătorul aceluiaşi buletin de identitate timp de 20 ani.

La început, buletinul de identitate a fost confecţionat cu 8 file, numărul acestora fiind redus la 4, după anul 1990.

Începând cu data de 01.04.2003, nu se mai eliberează buletine de identitate, însă cele care au fost eliberate până la acea dată sunt valabile, în prezent, fiind în uz mai multe tipuri de buletine de identitate.

Buletinul de identitate este un document care s-a completat manual, fiind respectate aceleaşi reguli ca pentru cartea de identitate provizorie.

În buletinul de identitate s-a aplicat, în mod obligatoriu, grupa sanguină şi s-au înscris menţiuni privind starea civilă, copiii sub 14 ani ai titularului, ori referitoare la schimbarea domiciliului.

Cartea de identitate

Legea nr.105/1996 privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate, cu modificările şi completările ulterioare, a creat cadrul legislativ pentru un nou act de identitate şi anume cartea de identitate.

Ca urmare, din luna iunie 1997, a început activitatea de eliberare a cărţii de identitate în locul buletinului de identitate.

Noul document de identitate a fost conceput şi eliberat în sistem informatizat, fiind menit să faciliteze o serie de avantaje, atât pentru stat, cât şi pentru cetăţean.

Cartea de identitate este documentul care se eliberează cetăţeanului român şi care face dovada identităţii, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de reşedinţă a titularului acesteia. Acest document se eliberează începând cu vârsta de 14 ani.

Structurile abilitate să elibereze acte de identitate sunt serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor care funcţionează în subordinea consiliilor locale şi judeţene, precum şi a Consiliului General al mun. Bucureşti şi a consiliilor locale ale sectoarelor mun. Bucureşti.

Cartea de identitate se eliberează de către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu sau de reşedinţă a persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia sau, în cazul persoanei fizice puse sub interdicţie, a reprezentantului său legal.

Minorul depune cererea pentru eliberarea actului de identitate, însoţit de unul dintre părinţi sau, după caz, de reprezentantul său legal, de persoana desemnată din cadrul centrului specializat aflat sub autoritatea serviciului public de asistenţă socială sau de persoana căreia i-a fost încredinţat în plasament.

Cererea pentru eliberarea actului de identitate se semnează în prezenţa lucrătorului serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor şi trebuie să fie însoţită de documentele care fac, potrivit legii, dovada numelui de familie şi a prenumelui, a datei de naştere, a stării civile, a cetăţeniei române, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de reşedinţă.

În situaţia cetăţenilor români care au domiciliul în România şi se află temporar în străinătate, eliberarea cărţii de identitate se poate face prin intermediul altei persoane, pe bază de procură specială, autentificată la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din ţara respectivă.

Eliberarea primului act de identitate nu se poate face pe bază de procură specială.

Cetăţenii români aflaţi în străinătate pot depune cererea pentru eliberarea primului act de identitate împreună cu documentele prevăzute de lege la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României din statul respectiv.

Cartea de identitate se eliberează după cum urmează:

a) prima carte de identitate se eliberează la împlinirea vârstei de 14 ani;

b) pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani, termenul de valabilitate a cărţii de identitate este de 4 ani;

c) pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani, termenul de valabilitate a cărţii de identitate este de 7 ani;

d) cărţile de identitate eliberate după împlinirea vârstei de 25 ani au termen de valabilitate de 10 ani.

După împlinirea vârstei de 55 de ani, cartea de identitate se eliberează cu termen de valabilitate permanent.

Pe actul de identitate se fac menţiuni numai de către lucrătorii serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, referitoare la stabilirea reşedinţei, iar în baza comunicării scrise a organelor abilitate, şi cu privire la interdicţia de a se afla în anumite localităţi sau de a părăsi localitatea de domiciliu.

Cartea de identitate provizorie

În sensul O.U.G. nr. 97/2005, prin act de identitate se înţelege şi cartea de identitate provizorie.

Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri :

a) când persoana fizică nu posedă toate documentele necesare pentru eliberarea cărţii de identitate;

b) în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate care locuiesc temporar în România.

Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabileşte de serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor, dar nu poate depăşi un an.

Specific pentru cartea de identitate provizorie este faptul că, solicitantul trebuie să prezinte fotografii care se aplică, atât pe cartea propriu-zisă, cât şi pe partea care rămâne la carnet.

Pe partea dreaptă a fotografiei, aplicată pe cartea de identitate provizorie, se imprimă timbrul sec, iar în partea de jos a fotografiei se aplică ştampila serviciului emitent, astfel încât ambele să cuprindă, atât fotografia cât şi fila documentului.

Aşadar, cetăţenii români se pot legitima, în prezent, cu trei tipuri de documente de identitate: cartea de identitate, cartea de identitate provizorie şi buletinul de identitate.

Furtul actului de identitate trebuie reclamat de către persoanele fizice şi autorităţile publice, la unitatea de poliţie pe raza căreia s-a produs, în termen de 24 de ore de la constatare, iar pierderea sau distrugerea documentului, la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă.

Actele de identitate declarate pierdute, distruse sau furate sunt nule de drept.

Persoana care a găsit un act de identitate, indiferent cine este titularul acestuia, este obligată să îl depună ori să îl trimită, în 24 de ore, la cea mai apropiată unitate de poliţie sau la cel mai apropiat serviciu public comunitar de evidenţă a persoanelor.

Actul de identitate declarat pierdut sau furat, care a fost ulterior găsit de titular, trebuie predat în termen de 48 de ore la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor unde a fost declarat evenimentul.

Actul de identitate al unei persoane fizice nu poate fi reţinut în afara cazurilor prevăzute de O.U.G. nr.97/2005.

Este interzisă darea, primirea sau solicitarea actului de identitate drept garanţie pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri şi valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri, de către persoanele neautorizate.

3 Comments

  • Croitoru Gheorghe spune:

    E foarte interesant istoricul d-stra referitor la primele acte de identitate! Pe plan personal, am putut astfel afla ca bunicul meu patern, demult decedat, si-a luat un nou nume de familie, incepand din anul 1921. Insa, juridic, imi este greu sa dovedesc ca persoana din unele inscrisuri si acte de dinainte si de dupa 1921 este aceeasi, tocmai din cauza necorespondentei numelui de familie.
    Daca se poate, va rog sa-mi dati detalii/ relatii/ linkuri privitoare la schimbarea numelui de familie in acea vreme, la eventuale reglementari din actul normativ mentionat (Decretului nr. 947 din 24.03.1921) si daca e posibil ca aceste date sa se regaseasca in arhive vechi ale statului.
    Va multumesc foarte mult, oricare va fi raspunsul d-stra.

  • Ana spune:

    Buna seara,

    Rugamintea mea este urmatoarea:

    As vrea sa stiu daca pot transcrie un autovehicul daca posed Carte Identitate
    Provizorie (adica nu pot prezenta documente pentru dovedirea calitatii de proprietar si in locul Cartii de Identitate mi s-a eliberat o Carte Identitate Provizorie, CIP).

    Precizez ca pe site-urile Serviciilor Inmatriculari din tara nu se mentioneaza Carte Identitate solicitant sau Carte Identitate Provizorie solicitant.

    Va multumesc anticipat.

    • spclep_evp spune:

      Cartea de identitate provizorie reprezinta un act de identitate si este recunoscut ca atare in tara noastra.
      Pentru mai multe amanunte, va rog sa va adresati direct la:
      Serviciul Public Comunitar Regim Pemise de Conducere si
      Înmatriculare a Vehiculelor
      Str. Călărașilor, nr 26-28, Tg. Mureș
      e-mail: permise@prefecturamures.ro
      Telefon informaţii înmatriculări auto 0265-261686
      Fax, 0265-250775

Leave a Comment