Înregistrarea căsătoriei

Legea nr.119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare:
Art. 24 (1) Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul ori reşedinţa unul dintre viitorii soţi sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unităţii administrativ-teritoriale respective.
(11) Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă la sediul misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcţii consulare în statul în care îşi are domiciliul ori reşedinţa unul dintre viitorii soţi, cetăţean român.
(12) Încheierea căsătoriei la sediul misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră a/al României poate avea loc doar dacă niciunul dintre viitorii soţi nu deţine şi cetăţenia din statul pentru care misiunea diplomatică/oficiul consular de carieră este acreditată/acreditat să exercite funcţii consulare.
(2) Căsătoria se poate încheia şi în afara sediului serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al primăriei competente, cum ar fi grădinile publice, parcurile, muzeele şi alte locuri în aer liber, la cererea viitorilor soţi, cu aprobarea primarului.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), căsătoria poate fi încheiată la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.
(4) Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor ori primăria unde urmează să se încheie căsătoria va înştiinţa, de îndată, primăria de domiciliu sau de reşedinţă a viitorilor soţi, în vederea publicării declaraţiei de căsătorie.
Art. 25 (1) Declaraţia de căsătorie se face personal de către viitorii soţi, în scris, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria competentă, misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră unde urmează a se încheia căsătoria. În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie şi vor menţiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei potrivit legii, legea aplicabilă regimului matrimonial, precum şi, în cazul aplicării legii române, regimul matrimonial ales.
(2) Pentru motive temeinice, dacă unul dintre viitorii soţi se află în imposibilitatea de a se deplasa la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al primăriei competente, declaraţia de căsătorie se poate face şi în afara sediului acestuia/acesteia, în faţa ofiţerului de stare civilă, cu aprobarea primarului.
(3) Ofiţerul de stare civilă care primeşte declaraţia de căsătorie solicită viitorilor soţi să prezinte actele de identitate, certificatele de naştere sau, pentru cetăţeanul străin, după caz, extrasul de naştere/extrasul multilingv, certificatele medicale privind starea sănătăţii acestora, dovada desfacerii/încetării unei căsătorii anterioare, după caz, precum şi:
a) autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie, în condiţiile prevăzute de lege;
b) avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor/tutorelui şi autorizarea, prin sentinţă definitivă, pentru încheierea căsătoriei, dată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie are domiciliul minorul, în cazul existenţei unor impedimente legate de vârsta matrimonială; dispoziţiile art. 272 alin. (2) ultima teză şi alin. (3)-(5) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
c) dovada înştiinţării tutorelui sub a cărui ocrotire se află despre formularea declaraţiei de căsătorie, atunci când viitorul soţ beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială.
(31) Pentru cetăţeanul străin, certificatul de naştere/extrasul de naştere/extrasul multilingv al actului de naştere se prezintă după caz, raportat la statutul acestuia în România.
(4) Dacă unul dintre viitorii soţi, părinţii sau tutorele nu se află în unitatea administrativ-teritorială unde urmează a se încheia căsătoria, ei pot face declaraţia de căsătorie, respectiv pot depune dovada încuviinţării prevăzute la alin. (3) lit. b) la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale unde au domiciliul sau reşedinţa, care o transmite în termen de 48 de ore serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăriei unde urmează a se încheia căsătoria.
Art. 26 Ofiţerul de stare civilă are obligaţia publicării declaraţiei de căsătorie în ziua primirii acesteia, prin afişarea în extras într-un loc special amenajat la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau al primăriei, respectiv al misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră unde urmează să se încheie căsătoria, precum şi pe pagina de internet a acestuia/acesteia. După caz, declaraţia de căsătorie se transmite pentru afişare şi la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau al primăriei unde celălalt soţ îşi are domiciliul sau reşedinţa.
Art. 27 (1) Căsătoria se încheie începând cu a 11-a zi de la depunerea declaraţiei de căsătorie, dar nu mai târziu de a 30-a zi.
(2) Încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) poate fi încuviinţată, pentru motive temeinice, dovedite cu documente justificative, de către primarul unităţii administrativ-teritoriale/şeful misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României unde urmează a se încheia căsătoria.
(3) Dacă de la data depunerii declaraţiei de căsătorie au trecut 30 de zile şi căsătoria nu a fost încheiată ori dacă viitorii soţi doresc să modifice declaraţia iniţială, cu privire la numele de familie şi/sau regimul matrimonial, aceştia vor face o nouă declaraţie de căsătorie. Dispoziţiile art. 26 se aplică în mod corespunzător.
Art. 28 (1) În cazul în care constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă refuză să încheie căsătoria şi consemnează refuzul într-un proces-verbal.
(11) În cazul în care se formulează opoziţie cu privire la căsătoria unei persoane care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, ofiţerul de stare civilă sesizează de îndată instanţa de tutelă, care va hotărî cu privire la temeinicia opoziţiei.
(2) În cazul refuzului ofiţerului de stare civilă de a încheia căsătoria, persoana nemulţumită poate sesiza instanţa de tutelă în raza căreia domiciliază.
Art. 29 (1) La încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă ia consimţământul viitorilor soţi, liber şi deplin exprimat, în prezenţa a 2 martori, după care îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile privind drepturile şi îndatoririle soţilor din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie.
(2) Actul de căsătorie se semnează de către soţi, cu numele de familie pe care au convenit să îl poarte în timpul căsătoriei, de cei 2 martori şi de către ofiţerul de stare civilă.
Art. 30 La depunerea declaraţiei de căsătorie şi la încheierea căsătoriei între cetăţeni străini, sau între aceştia şi cetăţeni români, dacă nu cunosc limba română, ori în cazul persoanelor cu handicap auditiv sau surdocecitate, se va folosi interpret şi traducător autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual şi al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Art. 31 (1) Ofiţerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni români numai dacă, pe lângă actele prevăzute la art. 25- viitorii soţi cetăţeni străini prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei. Dispoziţiile art. 277 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(2) Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum şi cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România, precum şi cetăţenii străini care încheie căsătoria la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale României fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond cerute de legea lor naţională pentru încheierea căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie.
(3) În situaţia în care unul sau ambii viitori soţi sunt cetăţeni străini, documentele prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie însoţite de declaraţii notariale din care să rezulte că acesta/aceştia îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei în faţa autorităţilor române competente.
Art. 311 (1) Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României încheie căsătorii între cetăţeni români sau între cetăţeni români şi cetăţeni străini dacă cel puţin unul dintre viitorii soţi, cetăţean român, are domiciliul sau reşedinţa în statul în care acestea sunt acreditate să exercite funcţii consulare.
(2) Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României nu încheie căsătorii, în condiţiile prevăzute la alin. (1), dacă legislaţia statelor acreditare se opune expres în acest sens sau dacă statele acreditare nu recunosc aceste căsătorii.
—————————————————–
Conform Codului de Procedură Civilă din 1 iulie 2010, republicat, cu modificările și completările ulterioare:
Art. 1093 Acte oficiale publice
(1) Actele publice întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin pot fi produse în faţa instanţelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică în statul de origine şi apoi de misiunea diplomatică sau oficiul consular român, pentru certificarea autenticităţii semnăturilor şi sigiliului aplicate pe acestea.
(2) Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmată de supralegalizarea efectuată fie de către misiunea diplomatică română sau oficiul consular român din acest stat, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular în România ale statului de origine şi, în continuare, în oricare dintre cele două situaţii, de către Ministerul Afacerilor Externe.
(3) Scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, al unui tratat internaţional la care România este parte sau pe bază de reciprocitate.
(4) Supralegalizarea actelor întocmite sau legalizate de instanţele române se face, din partea autorităţilor române, de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Externe, în această ordine.

8 comentarii la „Înregistrarea căsătoriei”

  1. Ce acte sunt necesare la casatoria intre un cetatean roman si unul din Republica Moldova. Multumesc!

    1. Pentru căsătoria dintre un cetățean român și un cetățean din Republica Moldova:
      – un document oficial { certificat, adeverinţă) ce confirmă lipsa impedimentelor la căsătorie în condiţiile legislaţiei Republicii Moldova;
      – documentul ce confirmă încetarea căsătoriei precedente {dacă e cazul: sentinţă de divorţ sau certificatul de deces al fostului soţ);
      – certificat de naştere;
      – paşaport naţional cu respectarea legalității șederii în România( 180 zile/ an)
      Referitor la celelalte aspecte ale căsătoriei, Normele metodologice c privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă aprobate prin H.G.64/2011, prevăd următoarele:
      „SECŢ IUNEA 4: Înregistrarea căsătoriei
      Art. 41 (1) Declaraţia de căsătorie, care face parte din dosarul întocmit potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 23, se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria locului de domiciliu ori de reşedinţă al unuia dintre ei şi se publică în ziua în care a fost primită, prin afişare, în extras, în condiţiile legii.
      (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în situaţia căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României din străinătate, unde cetăţenii români domiciliaţi în străinătate pot depune declaraţia de căsătorie.
      (3) În cazul în care unul dintre viitorii soţi nu se află în unitatea administrativ-teritorială unde urmează a se încheia căsătoria, el poate face declaraţia de căsătorie la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unităţii administrativ-teritoriale pe raza că reia se află, care o va transmite, în termen de 48 de ore, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unităţii administrativ-teritoriale unde urmează a se încheia căsătoria.
      (4) Persoanele arestate sau condamnate, în baza unor mandate de arestare ori de executare a pedepsei privative de
      libertate, pe timpul măsurii arestării şi executării pedepsei pot depune declaraţia de căsătorie la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria în a cărei rază administrativ-teritorială se găseşte sediul arestului/penitenciarului, care va fi şi competentă să o încheie, cu respectarea prevederilor alin. (1), indiferent de domiciliul sau reşedinţa viitorilor soţi.
      Art. 42 (1) Odată cu declaraţia de căsătorie viitorii soţi prezintă următoarele acte:
      a) documentul cu care se face dovada identităţii, în original şi în copie;
      b) certificatul de naştere, în original şi în copie;
      c) certificatul medical privind starea sănătăţii, întocmit pe formular-tip, care trebuie să poarte numărul de înregistrare, data certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului; certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători; certificatele medicale emise de instituţii medicale în străinătate pentru uzul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României trebuie să conţină toate rubricile şi să fie însoţite de traducerea în limba română legalizată, cu apostilă sau supralegalizare, după caz;
      d) documente, în original şi în copii, traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul.
      (2) Dovada desfacerii căsătoriei anterioare se poate face cu unul dintre următoarele documente:
      a) certificatul de despărţenie sau de divorţ, eliberat în perioada 1951-1960;
      b) certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;
      c) sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă; pentru divorţul pronunţat în intervalul 8 octombrie 1966-31 iulie 1974, aceasta trebuie să poarte menţiunea că a fost înscrisă în actul de căsătorie în termen de două luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
      (3) Dovada încetării căsătoriei anterioare se face cu certificatul de deces al fostului soţ.
      (4) Dovada identităţii se poate face cu unul dintre următoarele documente:
      a) pentru cetăţenii români – buletin de identitate, carte de identitate sau carte de identitate provizorie;
      b) pentru cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European – documentul de identitate sau paşaportul emise de statul aparţinător;
      c) pentru apatrizi – paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă, după caz.
      (5) Cetăţenii străini din statele terţe fac dovada identităţii cu paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.
      (6) Cetăţenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România fac dovada identităţii cu următoarele
      documente:
      a) document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951;
      b) documentul de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară.
      (6^1) În cazul în care beneficiarii protecţiei internaţionale în România nu pot prezenta certificatul de naştere prevăzut laalin. (1) lit. b), aceştia depun o declaraţie autentică dată pe propria răspundere din care să rezulte datele lor de stare civilă. Declaraţia menţionează în cuprinsul acesteia faptul că este utilizată exclusiv în scopul încheierii/înregistrării căsătoriei. Notarul public identifică declarantul în baza documentelor care fac dovada identităţii, valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României, prevăzute de prezentul articol.
      (7) Cetăţenii străini solicitanţi de azil în România fac dovada identităţii cu paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.
      (8) Documentele cu care se face dovada identităţii trebuie să fie valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.
      (9) Următoarele categorii de documente de identitate ale cetăţenilor străini nu sunt valabile pentru încheierea
      căsătoriei pe teritoriul României:
      a) documentul temporar de identitate, pentru solicitanţii de azil, care are înscrisă menţiunea „IDENTITATE DECLARATĂ”;
      b) documentul care face dovada statutului de tolerat;
      c) decizia de returnare.
      (10) În situaţia în care viitorii soţi sunt cetăţeni străini/apatrizi, ofiţerul de stare civilă efectuează verificări după cum urmează:
      a) la structurile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, în cazul cetăţenilor străini/apatrizilor care au un drept de şedere temporară sau un drept de şedere pe termen lung pe teritoriul României, în vederea verificării
      valabilităţii perioadei lor de şedere pe teritoriul României;
      b) la centrele regionale de proceduri şi cazare a solicitanţilor de azil, în cazul solicitanţilor de azil şi beneficiarilor de protecţie internaţională, în vederea verificării autenticităţii documentelor emise de Inspectoratul General pentru Imigrări şi confirmării datelor de stare civilă declarate.
      (10^1) În situaţia în care beneficiarul protecţiei internaţionale în România nu prezintă paşaportul, certificatul de naştere sau actul de identitate eliberat de statul al cărui cetăţean este, la rubrica menţiuni din actul şi certificatul de căsătorie se înscrie menţiunea „Identitatea soţilor/soţiei/soţului este declarată”.
      (11) Documentele prezentate de cetăţenii străini, eliberate de statele ai căror cetăţeni sunt, vor fi legalizate conform
      prevederilor art. 72 alin. (6).
      Art. 43 Ofiţerul de stare civilă este obligat să confrunte datele înscrise în declaraţia de căsătorie cu documentele prezentate, iar semnarea declaraţiei se face în prezenţa sa.
      Art. 44 (1) Dosarul actului de căsătorie cuprinde, după caz, următoarele documente:
      a) aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului primăriei, la cererea persoanei interesate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 24, precum şi documente justificative în susţinerea cererii;
      b) încuviinţarea primarului sau a comandantului navei, consulului, diplomatului cu atribuţii consulare pentru încheierea căsătoriei înainte sau după împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie, la cererea persoanei interesate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 25;
      c) aprobarea preşedintelui consiliului judeţean sau a primarului general al municipiului Bucureşti, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie, prevăzute de art. 6 alin. 2 şi art. 7 alin. 2 din Legea nr. 4/1953 – Codul familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul familiei, la cererea persoanei interesate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 26;
      d) declaraţie, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 27, din care să rezulte că cei 2 soţi nu cunosc niciun motiv de
      natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei;
      e) avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor ori, după caz, a tutorelui şi autorizarea D.G.A.S.P.C. pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă, prevăzute de art. 4 alin. (2) din Codul familiei;
      f) documentul eliberat ori autentificat de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin cu un cetăţean român, din care să rezulte că primul îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională şi nu există impedimente pentru încheierea căsătoriei în România, în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 18 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu completările ulterioare;
      g) documente eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent – maximum 3 luni de la emitere -, ori care au prevăzut, în conţinut, termenul de valabilitate, pentru cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică în materie civilă ori de dreptul familiei, prin excepţie de la prevederile lit. f);
      h) declaraţia dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România, pentru cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică sau oficiu consular acreditat în România, precum şi pentru beneficiarii protecţiei internaţionale în România; în cazul apatrizilor, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa; declaraţia menţionează în cuprinsul acesteia faptul că este utilizată exclusiv în scopul încheierii/înregistrării căsătoriei. Notarul public identifică declarantul în baza documentelor care fac dovada identităţii, valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României, prevăzute de art. 42;
      i) procesul-verbal, încheiat împreună cu interpretul şi traducătorul autorizat sau, după caz, interpretul autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între persoane cu handicap auditiv sau surdocecitate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 28.
      (2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. f) şi g) vor fi însoţite de declaraţii notariale ale viitorilor soţi din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei în România.
      (3) Cetăţenilor statelor care nu pot prezenta dovada menţionată la alin. (1) lit. f) întrucât ambasada statului al cărui cetăţean este nu mai eliberează un astfel de document li se vor solicita documentele eliberate de autorităţile locale competente ale statelor respective, comunicate prin D.E.P.A.B.D. de către misiunile diplomatice ale acestora acreditate în România.
      Art. 45 (1) În situaţia încheierii căsătoriei în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă, minorul care doreşte să se căsătorească face o cerere la D.G.A.S.P.C. de la locul de domiciliu în vederea obţinerii autorizării prevăzute la art. 4 alin. (2) din Codul familiei; cererea trebuie să fie însoţită de o copie, legalizată sau certificată de ofiţerul de stare civilă, de pe certificatul de naştere, ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară de la domiciliul solicitantului şi avizul dat de medic.
      (2) Avizul medical trebuie să fie prealabil încuviinţării părinţilor ori, după caz, a tutorelui şi autorizării D.G.A.S.P.C; avizul medical nu înlătură prezentarea certificatelor medicale privind starea sănătăţii prevăzute de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările ulterioare.
      Art. 46 (1) Încuviinţarea căsătoriei minorilor de către părinţi ori, după caz, de către tutore se face printr-o declaraţie dată la S.P.C.L.E.P. sau primăria competentă odată cu declaraţia de căsătorie; dacă părinţii ori, după caz, tutorele locuiesc/locuieşte în altă localitate decât cea în care se încheie căsătoria, încuviinţarea se dă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din localitatea de domiciliu a acestora, care o înaintează de îndată la S.P.C.L.E.P. sau, după caz,
      primăriei competente pentru încheierea căsătoriei ori se poate prezenta o declaraţie pe proprie răspundere, autentificată, din care să rezulte că părintele este de acord cu încheierea căsătoriei de către copilul său minor, care a împlinit vârsta de 16 ani.
      (2) În situaţia în care numai unul dintre părinţi încuviinţează căsătoria minorului, iar celalalt refuză, instanţa judecătorească decide ţinând seama de interesul superior al copilului.
      (3) În cazul în care părinţii sunt divorţaţi, pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţământul ambilor părinţi. Art. 47 Când viitorii soţi au locul naşterii în România şi se legitimează cu documente de identitate eliberate de autorităţile altui stat, iar din confruntarea datelor înscrise în certificatul de naştere şi documentul de legitimare rezultă că au intervenit modificări în statutul civil, se procedează mai întâi la înscrierea, pe marginea actului de naştere, a menţiunilor referitoare la modificările intervenite, după care se primeşte declaraţia de căsătorie.
      Art. 48 (1) Odată cu depunerea declaraţiei sau ulterior, până la încheierea căsătoriei, viitorii soţi declară, în faţa ofiţerului de stare civilă, numele de familie pe care s-au învoit să îl poarte în căsătorie, potrivit dispoziţiilor Codului familiei.
      (2) Dacă înţelegerea referitoare la numele de familie a intervenit după depunerea declaraţiei, dar înainte de a se încheia căsătoria, această înţelegere se consemnează într-o declaraţie scrisă care se anexează la declaraţia iniţială.
      Art. 49 (1) Căsătoria se încheie la expirarea termenului de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.
      (2) În cazul prevăzut de art. 41 alin. (4), termenul de 10 zile se socoteşte de la data de când s-a primit declaraţia la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria.
      (3) Căsătoria se poate încheia înaintea expirării termenului de 10 zile, dacă starea de sănătate a unuia dintre soţi impune aceasta, numai cu aprobarea primarului în România, consulului sau diplomatului cu atribuţii consulare în cazul căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României; documentele justificative se păstrează la dosarul de căsătorie.
      (4) După expirarea termenului de 10 zile, căsătoria se poate încheia, numai cu aprobarea primarului în România, consulului sau diplomatului cu atribuţii consulare în cazul căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, pentru situaţii temeinic justificate, însă numai până la expirarea termenului de valabilitate a certificatelor medicale, referitoare la starea sănătăţii viitorilor soţi; în cazul expirării termenului de valabilitate a acestora, viitorii soţi sunt obligaţi să obţină şi să depună certificate medicale valabile.
      Art. 50 (1) Oficierea căsătoriei se face în limba română de către ofiţerul de stare civilă într-o încăpere corespunzător amenajată, având o ţinută vestimentară adecvată caracterului solemn al acestui act. Ceremonia se poate desfăşura, la cerere, şi în limba maternă a persoanelor care urmează să se căsătorească, dacă ofiţerul de stare civilă cunoaşte limba respectivă.
      (2) La oficierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă este obligat să poarte eşarfa, în culorile drapelului naţional român, aşezată pe umărul stâng, cu banda albastră în sus.
      Art. 51 (1) După luarea consimţământului viitorilor soţi, liber şi deplin exprimat, în faţa a 2 martori, ofiţerul de stare civilă îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile Codului familiei privind drepturile şi obligaţiile soţilor şi întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie.
      (2) Actul de căsătorie se semnează de către soţi, cu numele de familie pe care s-au învoit să – l poarte în timpul căsătoriei, de către ofiţerul de stare civilă şi de către martori.
      (3) În rubrica „Văzând că publicaţia cerută de lege s-a efectuat în termen şi că nu s-a făcut opoziţie la această căsătorie, în temeiul consimţământului exprimat personal de fiecare dintre viitorii soţi, noi ………………………………, ofiţer de stare civilă, am încheiat prezentul act de căsătorie”, se înscriu numele şi prenumele celui care a oficiat căsătoria.
      Art. 52 (1) Ofiţerul de stare civilă nu poate încheia căsătoria dacă constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legii.
      (2) Refuzul privind încheierea căsătoriei se consemnează într-un proces-verbal motivat, întocmit, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 29, în două exemplare, dintre care unul se înmânează persoanelor care intenţionau să se căsătorească.
      Art. 53 (1) După încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă anulează cartea de identitate a soţului care îşi schimbă numele de familie prin căsătorie; anularea se face prin tăierea colţului în care se află înscrisă perioada de valabilitate.
      (2) În situaţia persoanelor deţinătoare de buletine de identitate sau cărţi de identitate provizorii, în actul de identitate al soţului care prin căsătorie îşi schimbă numele de familie se aplică ştampila cu următorul conţinut: „Schimbat numele din ……………….. în …………………., prin căsătorie. Actul de identitate va fi preschimbat până la ………………… „.”

    1. Căsătorie cetățean ceh în România
      – documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător, în valabilitate și în original;
      – dovada eliberată de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent – maximum 3 luni de la emitere -, ori care au prevăzut, în conţinut, termenul de valabilitate( certificat de cutumă);
      – declaraţia autentificată de un notar public, din care să rezulte că soţul cetățean străin nu cunoaşte niciun motiv de natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei, precum şi legea aplicabilă a regimul matrimonial ales, legea străină/română. În cazul în care legea aplicabilă este cea română, se precizează regimul matrimonial ales (comunitate legală, separaţie de bunuri sau comunitate convenţională);
      – Certificatul de naştere( recomand un extras multilingv conform Convenției de Stare Civilă din 1976, de la Viena, întrucât acesta nu necesită traducere legalizată);
      – certificatul medical privind starea sănătăţii (valabil 14 zile de la data emiterii şi până la data oficierii căsătoriei), cu menţiunea expresă că persoana „se poate” sau „nu se poate” căsători, obţinut în România;

      Documente străine trebuie prezentate în original şi copie, însoțite de o traducere legalizată. Traducerile legalizate care nu sunt făcute la un traducător autorizat în România vor fi apostilate sau supralegalizate, după caz.
      Dacă soțul cetățean străin nu cunoaște limba română, veți avea nevoie de un interpret/traducător autorizat.
      La oficierea căsătoriei este obligatorie prezenţa a doi martori, persoane majore, având asupra
      lor actele de identitate.
      Vârsta minimă necesară pentru încheierea căsătoriei este de 18 ani.
      Pentru mai multe amănunte puteți suna la compartimentul de stare civilă din primăria Târnăveni, la numărul de telefon 0265-443400, zilnic între orele 8 și 14.

  2. Ce fel de cercetari poate face ofiterul de stare civila pentru clarificarea unei opozitii la casatorie? Poate sesiza, cere informatii de la parchet , politie, autoritate tutelara etc. sau se rezuma la a verifica doar actele de la dosar? Multumesc

    1. Conform Codului Civil, privind Opoziţia la căsătorie:
      ” Art. 285. – (1) Orice persoană poate face opoziţie la căsătorie, dacă există un impediment legal sau dacă alte cerinţe ale legii nu sunt îndeplinite.
      (2) Opoziţia la căsătorie se face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care se întemeiază. ”
      Prin urmare, ofiterul de stare civila efectueaza toate verificarile necesare pentru clarificarea unei opozitii la casatorie, in functie de elementele cuprinse in acea opozitie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WordPress spam blocked by CleanTalk.

Acte de identitate si certificate de stare civila