SCHIMBAREA NUMELUI DE FAMILIE ŞI/SAU A PRENUMELUI PE CALE ADMINISTRATIVĂ
Legea nr.119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare:
Art. 411 (1) Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condiţiile prezentei legi.
(2) Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte şi doreşte simplificarea acestuia;
e) când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume şi doreşte adăugarea acestuia la prenumele iniţial, cu respectarea dispoziţiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;
f) când persoana în cauză poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
g) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere sau purtat anterior;
h) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor, cu respectarea dispoziţiilor art. 414;
i) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei;
j) când unul dintre soţi sau ambii doreşte/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispoziţiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu consimţământul celuilalt soţ, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
k) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, în formele prevăzute la art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviinţat şi purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
l) când prenumele purtat este specific sexului opus;
m) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;
n) când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate şi nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu paşaportul/actul de identitate emis de autorităţile străine;
o) alte cazuri temeinic justificate.
(3) Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
d) când în urma divorţului un fost soţ păstrează numele de familie purtat în căsătorie şi doreşte un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naştere;
e) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
f) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimţământul fostului soţ, dat în forma autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
g) când părinţii au divorţat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei solicită pentru copil să poarte acelaşi nume de familie cu el;
h) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie şi doreşte schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;
i) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei şi celălalt soţ doreşte să poarte nume de familie comun cu acesta;
j) când părintele căruia i-a fost încredinţat un minor în urma divorţului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimţământul soţului şi al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă.
Art. 412 Cererile de schimbare a numelui pe cale administrativă privind persoanele fără cetăţenie domiciliate în România se soluţionează în aceleaşi condiţii ca şi cele ale cetăţenilor români.
Art. 413 (1)Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă depune cerere, personal sau prin împuternicit cu procură specială, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau a avut ultimul domiciliu, în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate. Cetăţenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România depun cererea la Direcţia Publică de Evidenţă a Persoanelor şi Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.
(2) Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul dintre cazurile prevăzute la art. 411 alin. (2) şi (3) şi să fie însoţită de următoarele acte:
a) actul de identitate şi certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui, în original; originalul documentelor se fotocopiază şi se restituie acesteia;
b) un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 417, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an, în original sau, dacă există mijloace informatice de verificare a autenticităţii acestuia, se poate prezenta un exemplar al acestuia emis de pe exemplarul original;
c) dacă este cazul, consimţământul persoanei al cărei nume se solicită a fi purtat, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
d) dacă este cazul, încuviinţarea instanţei de tutelă, în cazurile prevăzute de art. 414;
e) pentru solicitanţii care au împlinit vârsta de 14 ani, certificat de cazier judiciar;
f) orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale;
g) procură specială şi copia actului de identitate al împuternicitului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin împuternicit cu procură specială.
Art. 414 (1)Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea instanţei de tutelă, de către tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî instanţa de tutelă.
(2) Când cererea de schimbare a numelui minorului este făcută de către unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în forma autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat mort sau decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti.
(3) În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.
(4) Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea instanţei de tutelă.
(5) În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, dispăruţi, decăzuţi din drepturile părinteşti ori declaraţi judecătoreşte morţi şi nu a fost instituită tutela, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către structura publică specializată pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean ori a consiliului local/al sectorului municipiului Bucureşti.
Art. 415 (1) Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al unuia dintre părinţi sau ulterior, pentru motive temeinice, cu respectarea dispoziţiilor art. 414 .
(2) În situaţia în care ambii părinţi solicită schimbarea numelui de familie, schimbarea numelui de familie al minorului este obligatorie şi se realizează din oficiu.
(3) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), schimbarea numelui de familie a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se realizează numai cu consimţământul acestuia.
(4) Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.
Art. 416 Schimbarea numelui de familie al unuia dintre soţi nu are efect asupra numelui de familie al celuilalt soţ.
Art. 411(1) Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condiţiile prezentei legi.
(2) Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte şi doreşte simplificarea acestuia;
e) când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume şi doreşte adăugarea acestuia la prenumele iniţial, cu respectarea dispoziţiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;
f) când persoana în cauză poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
g) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere sau purtat anterior;
h) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor, cu respectarea dispoziţiilor art. 414;
i) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei;
j) când unul dintre soţi sau ambii doreşte/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispoziţiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu consimţământul celuilalt soţ, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
k) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, în formele prevăzute la art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviinţat şi purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
l) când prenumele purtat este specific sexului opus;
m) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;
n) când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate şi nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu paşaportul/actul de identitate emis de autorităţile străine;
o) alte cazuri temeinic justificate.
(3) Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
d) când în urma divorţului un fost soţ păstrează numele de familie purtat în căsătorie şi doreşte un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naştere;
e) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
f) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimţământul fostului soţ, dat în forma autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
g) când părinţii au divorţat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei solicită pentru copil să poarte acelaşi nume de familie cu el;
h) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie şi doreşte schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;
i) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei şi celălalt soţ doreşte să poarte nume de familie comun cu acesta;
j) când părintele căruia i-a fost încredinţat un minor în urma divorţului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimţământul soţului şi al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă.
Art. 412 Cererile de schimbare a numelui pe cale administrativă privind persoanele fără cetăţenie domiciliate în România se soluţionează în aceleaşi condiţii ca şi cele ale cetăţenilor români.
Art. 413(1) Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă depune cerere, personal sau prin împuternicit cu procură specială, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau a avut ultimul domiciliu, în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate. Cetăţenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România depun cererea la Direcţia Publică de Evidenţă a Persoanelor şi Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.
(2) Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul dintre cazurile prevăzute la art. 411 alin. (2) şi (3) şi să fie însoţită de următoarele acte:
a) actul de identitate şi certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui, în original; originalul documentelor se fotocopiază şi se restituie acesteia;
b) un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 417, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an, în original sau, dacă există mijloace informatice de verificare a autenticităţii acestuia, se poate prezenta un exemplar al acestuia emis de pe exemplarul original;
c) dacă este cazul, consimţământul persoanei al cărei nume se solicită a fi purtat, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
d) dacă este cazul, încuviinţarea instanţei de tutelă, în cazurile prevăzute de art. 414;
e) pentru solicitanţii care au împlinit vârsta de 14 ani, certificat de cazier judiciar;
f) orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale;
g) procură specială şi copia actului de identitate al împuternicitului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin împuternicit cu procură specială.
Art. 414(1) Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea instanţei de tutelă, de către tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî instanţa de tutelă.
(2) Când cererea de schimbare a numelui minorului este făcută de către unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în forma autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat mort sau decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti.
(3) În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.
(4) Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea instanţei de tutelă.
(5) În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, dispăruţi, decăzuţi din drepturile părinteşti ori declaraţi judecătoreşte morţi şi nu a fost instituită tutela, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către structura publică specializată pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean ori a consiliului local/al sectorului municipiului Bucureşti.
Art. 415(1) Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al unuia dintre părinţi sau ulterior, pentru motive temeinice, cu respectarea dispoziţiilor art. 414.
(2) În situaţia în care ambii părinţi solicită schimbarea numelui de familie, schimbarea numelui de familie al minorului este obligatorie şi se realizează din oficiu.
(3) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), schimbarea numelui de familie a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se realizează numai cu consimţământul acestuia.
(4) Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.
Art. 416 Schimbarea numelui de familie al unuia dintre soţi nu are efect asupra numelui de familie al celuilalt soţ.
Art. 417(1) Cererea de schimbare a numelui se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, prin grija solicitantului.
(2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1), extrasul cererii de schimbare a numelui cuprinde:
a) numele de familie şi prenumele;
b) data naşterii;
c) localitatea de domiciliu;
d) numele de familie şi/sau prenumele pe care urmează să îl/le poarte.
(3) Cererea de schimbare a numelui întemeiată în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (2) lit. c) este exceptată de la publicare. Cererea de schimbare a numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod poate fi exceptată de la publicare, cu aprobarea şefului serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/directorului D.G.E.P.M.B.
Art. 418 Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui nu se admite dacă împotriva solicitantului a fost dispusă în condiţiile Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, o măsură de limitare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, pe durata existenţei unei astfel de măsuri sau dacă în ultimii 5 ani solicitantul a fost:
a) condamnat, pentru fapte săvârşite cu intenţie;
b) expulzat sau returnat din ţările cu care România a încheiat acorduri în acest sens.
Art. 419(1) În situaţia în care dosarul este incomplet ori soluţionarea acestuia necesită aplicarea unei alte proceduri, precum şi în situaţia prevăzută la art. 418, serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria unităţii administrativ-teritoriale care a primit cererea privind schimbarea numelui de familie şi/sau prenumelui comunică în scris motivele pentru care cererea nu poate fi admisă.
(2) Dacă cererea este motivată prin unul dintre cazurile prevăzute la art. 411 alin. (2) şi (3), serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria unităţii administrativ-teritoriale întocmeşte un referat, semnat de şeful serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/ofiţerul de stare civilă, care cuprinde date referitoare la statutul civil al persoanei, provenienţa numelui actual şi a celui solicitat, rezultatul verificărilor efectuate în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor, precum şi propuneri asupra oportunităţii aprobării sau respingerii cererii.
(3) În cazul în care solicitantul are statut de apatrid, serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria unităţii administrativ-teritoriale solicită verificări în evidenţele Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, denumit în continuare CCPI.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (3), CCPI verifică în evidenţele proprii dacă există informaţii cu privire la faptul că solicitantul face obiectul vreunei investigaţii de natura celor aflate în competenţele sale. În cazul în care solicitantul face obiectul unei astfel de investigaţii, CCPI informează, utilizând canalele corespunzătoare, autoritatea străină competentă cu privire la conţinutul cererii solicitantului.
(5) CCPI informează în scris serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria unităţii administrativ-teritoriale cu privire la faptul că au fost realizate verificările necesare, fără a comunica şi rezultatul acestora, cu excepţia existenţei unei informaţii referitoare la una dintre situaţiile prevăzute la art. 418.
(6) Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria unităţii administrativ-teritoriale nu va soluţiona cererea în lipsa confirmării verificării prevăzute la alin. (5).
Art. 4110(1) Orice persoană interesată poate face opoziţie la cererea de schimbare a numelui, cu excepţia situaţiei în care cererea de schimbare a numelui este exceptată de la publicare, în termen de 30 de zile de la publicarea extrasului din cererea de schimbare a numelui în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(2) Opoziţia se face în scris, motivat, şi se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă.
Art. 4111 Cererea de schimbare a numelui, împreună cu toate actele prevăzute la art. 413 alin. (2), referatul prevăzut la art. 419 alin. (2) şi rezultatul verificărilor prevăzute la art. 419 alin. (5) şi, dacă este cazul, cu opoziţiile, se trimite spre soluţionare serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/D.G.E.P.M.B.
Art. 4112(1) Serviciul public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/D.G.E.P.M.B. verifică dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de prezenta lege şi, după analizarea temeiniciei cererii, precum şi a opoziţiilor făcute, propune, motivat, preşedintelui consiliului judeţean, respectiv primarului general al municipiului Bucureşti, emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui.
(2) Dispoziţia prevăzută la alin. (1) se emite în termen de 30 de zile de la primirea documentelor prevăzute la art. 4111.
(3) Dispoziţia de admitere a cererii de schimbare a numelui se emite în cinci exemplare, iar dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui se emite în două exemplare.
(4) Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4), dispoziţia de schimbare a numelui în format fizic se tipăreşte într-un exemplar de pe cea electronică emisă la dosarul de schimbare a numelui şi se înmânează solicitantului.
(5) La cererea solicitantului se poate elibera dispoziţie electronică de schimbare a numelui.
Art. 4113(1) Două exemplare ale dispoziţiei de admitere a cererii de schimbare a numelui se trimit serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei la care a fost înregistrată cererea, care are obligaţia să informeze, de îndată, în scris, solicitantul.
(2) Dispoziţia de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înmânării acesteia titularului. De la această dată solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziţia de schimbare a numelui.
(3) Dacă în termen de 90 de zile de la data transmiterii informării potrivit alin. (1) solicitantul nu se prezintă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei pentru a i se înmâna dispoziţia, în original, aceasta se restituie emitentului, care o clasează la dosarul de schimbare de nume.
(4) După împlinirea termenului prevăzut la alin. (3), dispoziţia nu mai produce efecte.
Art. 4114 Dovada schimbării numelui se face cu dispoziţia de admitere a schimbării numelui şi cu noul certificat de stare civilă eliberat de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primărie pe baza dispoziţiei de admitere a schimbării numelui.
Art. 4115(1) Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui se comunică solicitantului de către serviciul public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/D.G.E.P.M.B., în termen de 10 zile de la emitere.
(2) Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui poate fi contestată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 4116 Persoana căreia i s-a respins cererea de schimbare a numelui poate face o nouă cerere dacă în susţinerea acesteia au intervenit motive noi. Dacă cererea de schimbare a numelui a fost respinsă ca urmare a admiterii unei opoziţii, se poate face o nouă cerere, în cazul în care se solicită acelaşi nume, numai după încetarea cauzelor care au determinat admiterea opoziţiei.
Art. 4117(1) Persoana al cărei nume de familie sau prenume a fost înregistrat în actele de stare civilă române tradus în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei limbi poate cere înscrierea, prin menţiune pe aceste acte, a numelui de familie ori a prenumelui, tradus sau cu ortografia limbii materne, la rubricile care îl privesc pe titular şi/sau la cele privind părinţii.
(2) Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare registrul de stare civilă şi se aprobă/se respinge de către primar.
(3) Cererea se poate depune de persoana prevăzută la alin. (1) şi la primăria din localitatea de domiciliu, care o va trimite spre soluţionare serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale competent/ă şi va comunica solicitantului modul de soluţionare.
(4) Efectele aprobării cererii se extind asupra copiilor minori ai persoanelor în cauză, iar când soţii au nume de familie comun, efectele se extind şi asupra celuilalt soţ dacă acesta din urmă îşi dă consimţământul, în ambele situaţii. Când soţii au nume de familie diferite şi nu se înţeleg în ceea ce priveşte extinderea efectelor aprobării asupra copiilor minori, decide instanţa de tutelă.
(5) Menţiunile făcute în temeiul acestui articol se comunică în termen de 10 zile structurilor de evidenţă a persoanelor din cadrul serviciilor publice locale la care este arondată unitatea administrativ-teritorială care are în păstrare actele de stare civilă pe marginea cărora acestea au fost înscrise.
(6) Dispoziţiile art. 4115 se aplică în mod corespunzător.
Art. 4118 În cazul admiterii unei cereri de schimbare a numelui pe cale administrativă, persoana căreia i-a fost vătămat un drept sau un interes legitim recunoscut de lege poate solicita, pe cale judecătorească, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, anularea dispoziţiei de schimbare a numelui. Acţiunea în justiţie poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă de schimbarea numelui şi numai dacă persoana care o depune face dovada că, din motive obiective, neimputabile ei, nu a putut formula opoziţia prevăzută la art. 4110.
(1) Cererea de schimbare a numelui se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, prin grija solicitantului.
(2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1), extrasul cererii de schimbare a numelui cuprinde:
a) numele de familie şi prenumele;
b) data naşterii;
c) localitatea de domiciliu;
d) numele de familie şi/sau prenumele pe care urmează să îl/le poarte.
(3) Cererea de schimbare a numelui întemeiată în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (2) lit. c) este exceptată de la publicare. Cererea de schimbare a numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod poate fi exceptată de la publicare, cu aprobarea şefului serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/directorului D.G.E.P.M.B.
Art. 418 Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui nu se admite dacă împotriva solicitantului a fost dispusă în condiţiile Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, o măsură de limitare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, pe durata existenţei unei astfel de măsuri sau dacă în ultimii 5 ani solicitantul a fost:
a) condamnat, pentru fapte săvârşite cu intenţie;
b) expulzat sau returnat din ţările cu care România a încheiat acorduri în acest sens.
Art. 419(1) În situaţia în care dosarul este incomplet ori soluţionarea acestuia necesită aplicarea unei alte proceduri, precum şi în situaţia prevăzută la art. 418, serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria unităţii administrativ-teritoriale care a primit cererea privind schimbarea numelui de familie şi/sau prenumelui comunică în scris motivele pentru care cererea nu poate fi admisă.
(2) Dacă cererea este motivată prin unul dintre cazurile prevăzute la art. 411 alin. (2) şi (3), serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria unităţii administrativ-teritoriale întocmeşte un referat, semnat de şeful serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/ofiţerul de stare civilă, care cuprinde date referitoare la statutul civil al persoanei, provenienţa numelui actual şi a celui solicitat, rezultatul verificărilor efectuate în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor, precum şi propuneri asupra oportunităţii aprobării sau respingerii cererii.
(3) În cazul în care solicitantul are statut de apatrid, serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria unităţii administrativ-teritoriale solicită verificări în evidenţele Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, denumit în continuare CCPI.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (3), CCPI verifică în evidenţele proprii dacă există informaţii cu privire la faptul că solicitantul face obiectul vreunei investigaţii de natura celor aflate în competenţele sale. În cazul în care solicitantul face obiectul unei astfel de investigaţii, CCPI informează, utilizând canalele corespunzătoare, autoritatea străină competentă cu privire la conţinutul cererii solicitantului.
(5) CCPI informează în scris serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria unităţii administrativ-teritoriale cu privire la faptul că au fost realizate verificările necesare, fără a comunica şi rezultatul acestora, cu excepţia existenţei unei informaţii referitoare la una dintre situaţiile prevăzute la art. 418.
(6) Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria unităţii administrativ-teritoriale nu va soluţiona cererea în lipsa confirmării verificării prevăzute la alin. (5).
Art. 4110(1) Orice persoană interesată poate face opoziţie la cererea de schimbare a numelui, cu excepţia situaţiei în care cererea de schimbare a numelui este exceptată de la publicare, în termen de 30 de zile de la publicarea extrasului din cererea de schimbare a numelui în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(2) Opoziţia se face în scris, motivat, şi se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă.
Art. 4111 Cererea de schimbare a numelui, împreună cu toate actele prevăzute la art. 413 alin. (2), referatul prevăzut la art. 419 alin. (2) şi rezultatul verificărilor prevăzute la art. 419 alin. (5) şi, dacă este cazul, cu opoziţiile, se trimite spre soluţionare serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/D.G.E.P.M.B.
Art. 4112(1) Serviciul public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/D.G.E.P.M.B. verifică dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de prezenta lege şi, după analizarea temeiniciei cererii, precum şi a opoziţiilor făcute, propune, motivat, preşedintelui consiliului judeţean, respectiv primarului general al municipiului Bucureşti, emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui.
(2) Dispoziţia prevăzută la alin. (1) se emite în termen de 30 de zile de la primirea documentelor prevăzute la art. 4111.
(3) Dispoziţia de admitere a cererii de schimbare a numelui se emite în cinci exemplare, iar dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui se emite în două exemplare.
(4) Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4), dispoziţia de schimbare a numelui în format fizic se tipăreşte într-un exemplar de pe cea electronică emisă la dosarul de schimbare a numelui şi se înmânează solicitantului.
(5) La cererea solicitantului se poate elibera dispoziţie electronică de schimbare a numelui.
Art. 4113(1) Două exemplare ale dispoziţiei de admitere a cererii de schimbare a numelui se trimit serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei la care a fost înregistrată cererea, care are obligaţia să informeze, de îndată, în scris, solicitantul.
(2) Dispoziţia de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înmânării acesteia titularului. De la această dată solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziţia de schimbare a numelui.
(3) Dacă în termen de 90 de zile de la data transmiterii informării potrivit alin. (1) solicitantul nu se prezintă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei pentru a i se înmâna dispoziţia, în original, aceasta se restituie emitentului, care o clasează la dosarul de schimbare de nume.
(4) După împlinirea termenului prevăzut la alin. (3), dispoziţia nu mai produce efecte.
Art. 4114 Dovada schimbării numelui se face cu dispoziţia de admitere a schimbării numelui şi cu noul certificat de stare civilă eliberat de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primărie pe baza dispoziţiei de admitere a schimbării numelui.
Art. 4115(1) Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui se comunică solicitantului de către serviciul public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/D.G.E.P.M.B., în termen de 10 zile de la emitere.
(2) Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui poate fi contestată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 4116 Persoana căreia i s-a respins cererea de schimbare a numelui poate face o nouă cerere dacă în susţinerea acesteia au intervenit motive noi. Dacă cererea de schimbare a numelui a fost respinsă ca urmare a admiterii unei opoziţii, se poate face o nouă cerere, în cazul în care se solicită acelaşi nume, numai după încetarea cauzelor care au determinat admiterea opoziţiei.
Art. 4117(1) Persoana al cărei nume de familie sau prenume a fost înregistrat în actele de stare civilă române tradus în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei limbi poate cere înscrierea, prin menţiune pe aceste acte, a numelui de familie ori a prenumelui, tradus sau cu ortografia limbii materne, la rubricile care îl privesc pe titular şi/sau la cele privind părinţii.
(2) Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare registrul de stare civilă şi se aprobă/se respinge de către primar.
(3) Cererea se poate depune de persoana prevăzută la alin. (1) şi la primăria din localitatea de domiciliu, care o va trimite spre soluţionare serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale competent/ă şi va comunica solicitantului modul de soluţionare.
(4) Efectele aprobării cererii se extind asupra copiilor minori ai persoanelor în cauză, iar când soţii au nume de familie comun, efectele se extind şi asupra celuilalt soţ dacă acesta din urmă îşi dă consimţământul, în ambele situaţii. Când soţii au nume de familie diferite şi nu se înţeleg în ceea ce priveşte extinderea efectelor aprobării asupra copiilor minori, decide instanţa de tutelă.
(5) Menţiunile făcute în temeiul acestui articol se comunică în termen de 10 zile structurilor de evidenţă a persoanelor din cadrul serviciilor publice locale la care este arondată unitatea administrativ-teritorială care are în păstrare actele de stare civilă pe marginea cărora acestea au fost înscrise.
(6) Dispoziţiile art. 4115 se aplică în mod corespunzător.
Art. 4118 În cazul admiterii unei cereri de schimbare a numelui pe cale administrativă, persoana căreia i-a fost vătămat un drept sau un interes legitim recunoscut de lege poate solicita, pe cale judecătorească, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, anularea dispoziţiei de schimbare a numelui. Acţiunea în justiţie poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă de schimbarea numelui şi numai dacă persoana care o depune face dovada că, din motive obiective, neimputabile ei, nu a putut formula opoziţia prevăzută la art. 4110.