Legea nr.119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare:
Întocmirea actului de deces
Art. 32 (1) Întocmirea actului de deces se face pe baza certificatului medical constatator al decesului, ca urmare a unei declaraţii verbale sau din oficiu, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, ca urmare a unei declaraţii verbale, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcţii consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul. Declaraţia verbală poate fi făcută de oricare dintre membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora, de una dintre următoarele persoane:
a) medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul;
b) orice persoană care are cunoştinţă despre deces.
(2) Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, documentul de identitate şi, după caz, documentul de evidenţă militară ale celui decedat.
Art. 33 (1) Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei.
(2) Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, pentru întocmirea actului de deces este necesară şi dovada eliberată de poliţie sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (2), prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul de 3 zile de declarare a decesului se calculează de la data eliberării certificatului medical constatator al decesului.
(4) În cazul în care decesul nu a fost declarat în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, alin. (3), întocmirea actului de deces se face, în România, cu aprobarea parchetului şi, în străinătate, dacă autorităţile competente din statul unde s-a produs decesul confirmă că nu au obiecţii cu privire la înregistrarea decesului cetăţeanului român la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României.
Art. 34 În cazul în care se declară decesul unui copil născut viu, care a încetat din viaţă fără ca declararea naşterii să fi fost făcută în termenele prevăzute de lege, ofiţerul de stare civilă va întocmi mai întâi actul de naştere şi apoi pe cel de deces. Dacă, din motive temeinice, actul de naştere nu poate fi întocmit, ofiţerul de stare civilă întocmeşte actul de deces şi ulterior urmăreşte înregistrarea naşterii.
Art. 35 (1) Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemnează cauza decesului şi data decesului în format an, lună, zi, se întocmeşte şi se semnează de către medicul care a făcut constatarea.
(2) Dacă decesul s-a produs pe o navă sau pe o aeronavă şi nu există medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port sau aeroport de escală, de către un medic.
(3) În situaţia când durata călătoriei navei până la primul port de escală este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de către comandant, împreună cu consiliul de bord, şi se consemnează în jurnalul de bord. În caz de moarte violentă, comandantul navei va efectua cercetări, potrivit legii.
Art. 36 (1) Documentul cu care se face dovada identităţii persoanei decedate se reţine de către ofiţerul de stare civilă. În funcţie de instituţia care a emis documentul, se procedează după cum urmează:
a) actele de identitate eliberate de autorităţile române se anulează potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi se restituie persoanei care a declarat decesul, iar paşapoartele simple se transmit, în vederea anulării, serviciului public comunitar de paşapoarte pe a cărui rază teritorială persoana decedată a avut ultimul domiciliu sau reşedinţa ori, după caz, serviciului public comunitar de paşapoarte emitent, în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării decesului;
b) documentele de identitate ale cetăţenilor străini, precum şi cele eliberate de structurile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări se trimit serviciului judeţean pentru imigrări la care este arondată unitatea administrativ-teritorială care a înregistrat decesul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării decesului.
(2) În cazul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României, actele de identitate cu care se face dovada identităţii persoanei decedate, eliberate de autorităţile române, se anulează potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi se restituie persoanei care a declarat decesul, iar paşapoartele simple se trimit autorităţii emitente, cu primul curier diplomatic, organizat de la data înregistrării decesului.
(3) În cazurile în care declarantul nu poate prezenta unul dintre documentele prevăzute la alin. (1) şi (2), precizează în scris motivul neprezentării acestuia şi datele de stare civilă ale decedatului. Declaraţia se reţine de către ofiţerul de stare civilă.
(31) Documentele de evidenţă militară depuse potrivit art. 32 alin. (2) se înaintează centrului militar zonal/judeţean/de sector pe raza căruia persoana decedată a avut ultimul domiciliu, lunar, până la data de 5 a fiecărei luni, pentru luna anterioară.
(4) Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD) transmite lunar Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale (CNARNN- INFONOT) din cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România (UNNPR), în format electronic, lista actualizată a informaţiilor aferente actelor de deces înregistrate în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor (RNEP), listă care cuprinde cel puţin numele şi prenumele defunctului, data decesului în format an, lună, zi şi ultimul domiciliu al defunctului. Structura datelor de referinţă, precum şi procedura prin care acestea sunt transmise se stabilesc prin protocol încheiat între DEPABD şi UNNPR.
(5) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României acreditate în străinătate comunică lista prevăzută la alin. (4) Ministerului Afacerilor Externe, care o transmite Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
(6) Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4), informaţiile care cuprind cel puţin numele şi prenumele defunctului, data decesului în format an, lună, zi, şi ultimul domiciliu al defunctului se transmit, după înregistrarea actelor de deces, CNARNN-INFONOT din cadrul UNNPR. Structura datelor de referinţă, precum şi procedura prin care acestea sunt transmise se stabilesc prin protocol încheiat între D.E.P.A.B.D. şi UNNPR.
Art. 37 (1) Întocmirea actului de deces privind un cadavru găsit se face de ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază a fost găsit.
(2) Înregistrarea cadavrului neidentificat se va face pe baza documentelor prevăzute la art. 32 şi la art. 33 alin. (2), precum şi a procesului-verbal întocmit de medic, care va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost găsit cadavrul, data decesului în format an, lună, zi şi cauza decesului.
(3) Datele privind identitatea cadavrului, stabilite ulterior de poliţie, se înscriu prin menţiune pe actul respectiv. Menţiunea se comunică serviciului public: comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primăriei care are în păstrare actul de naştere şi, după caz, comandamentului militar.
Art. 38 (1) După întocmirea actului de deces, ofiţerul de stare civilă poate elibera declarantului, la cerere scrisă, o adeverinţă de înhumare sau de incinerare a cadavrului.
(2) Înhumarea sau incinerarea unui cetăţean român sau de origine română al cărui deces s-a produs şi s-a înregistrat în străinătate se face pe baza adeverinţei de înhumare sau de incinerare a cadavrului eliberată de ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază urmează să se facă înhumarea ori incinerarea.
(21) În situaţia prevăzută la alin. (2) adeverinţa se întocmeşte pe baza:
a) certificatului/extrasului de deces eliberat de autorităţile străine, precum şi a traducerii legalizate a acestuia sau a extrasului multilingv;
b) certificatului de deces eliberat de misiunea diplomatică sau de oficiul consular de carieră al României.
(3) Adeverinţa prevăzută la alin. (1) şi (2) se eliberează într-un singur exemplar. În cazul în care declarantul decesului nu mai deţine adeverinţa de înhumare sau de incinerare, la solicitarea scrisă a acestuia sau a altei persoane care justifică un interes legitim se eliberează o altă adeverinţă.
(4) Dacă decesul unui cetăţean român s-a produs pe o aeronavă aflată în afara teritoriului României sau pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în ţară, înhumarea sau incinerarea se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau al aeronavei, potrivit art. 7 alin. (6).
Art. 39 Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primăriei unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort.
Art. 391 (1) Înregistrarea decesului în situaţia prevăzută la art. 39 se face numai în baza hotărârii judecătoreşti definitive declarative de moarte, în care este prevăzută data decesului în format an, lună, zi, precum şi ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort.
(2) În cazul hotărârilor judecătoreşti incomplete, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, persoana interesată solicită instanţei stabilirea datei decesului conform art. 49 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare şi/sau stabilirea ultimului domiciliu cunoscut al celui declarat mort.
(3) Ofiţerul de stare civilă are obligaţia să întocmească acte de deces în cuprinsul cărora să fie menţionate data decesului în format an, lună, zi şi ultimul domiciliu al defunctului.
(4) Locul decesului se consideră a fi locul înregistrării decesului, în situaţia în care acesta nu rezultă din dispozitivul hotărârii judecătoreşti definitive declarative de moarte.
Art. 392 (1) În situaţia în care decesul s-a produs în străinătate şi nu s-a înregistrat la autorităţile străine competente sau la misiunile diplomatice ori oficiile consulare de carieră ale României, actul de deces se întocmeşte de ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale pe a cărui/cărei rază a avut domiciliul persoana decedată, după ce Ministerul Afacerilor Interne verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă decesul nu a fost înregistrat în străinătate.
(11) Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4), în cazul prevăzut la alin. (1), ofiţerul de stare civilă care primeşte cererea de înregistrare a decesului produs în străinătate emite în sistem informatic o solicitare de verificare către Ministerul Afacerilor Externe.
(2) Întocmirea actului de deces se face cu aprobarea parchetului, a primarului unităţii administrativ-teritoriale şi avizul conform al şefului serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/D.G.E.P.M.B., în baza certificatului medical constatator eliberat de autorităţile străine apostilat/supralegalizat, după caz.