Înregistrarea decesului

  Actul de deces se întocmeşte la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ – teritoriale în a cărei rază s-a produs decesul ori s-a găsit cadavrul.
  Declaraţia de deces, pentru situaţia în care cauza decesului este naturală, se face în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei, de către persoanele prevăzute de lege; în acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia.
  Odată cu declaraţia de deces, declarantul depune următoarele acte:
a) certificatul medical constatator al decesului, întocmit pe formular – tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, semnătura şi parafa medicului care a făcut constatarea, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări, înscrisă cu majuscule;
b) certificatul de naştere şi de căsătorie, după caz;
c) actul de identitate al decedatului;
d) livretul militar sau, după caz, adeverinţa de recrutare a celui decedat;
e) fotocopia actului de identitate al declarantului.

  În cazurile în care declarantul nu poate prezenta documentele prevazute la lit. b) si c), acesta declară, în scris, motivul neprezentării acestora, precum şi datele de stare civilă ale decedatului.
  Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, fie că este sau nu identificat, declaraţia se face în termen de 48 de ore, calculat din momentul decesului sau al găsirii cadavrului. În astfel de cazuri este necesara dovada eliberată de poliţie sau de parchet, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 31, din Metodologia aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 64/2011, din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.
  În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenul legal de 48 de ore, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului, iar declaraţia se face în scris, arătând motivele întârzierii.
  După întocmirea actului de deces, ofiţerul de stare civilă eliberează declarantului o adeverinţă de înhumare sau de incinerare a cadavrului, într-un singur exemplar, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 32, din Metodologia aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 64/2011, făcând menţiune despre aceasta pe verso-ul certificatului constatator al decesului sau al certificatului constatator al naşterii celui născut mort.
  Înhumarea sau incinerarea cadavrului unui cetăţean român ori de origine română al cărui deces s-a produs în străinătate se face pe baza adeverinţei eliberate de S.P.C.L.E.P. sau de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază administrativ – teritorială urmează să se facă înhumarea ori incinerarea, la cererea scrisă a persoanei interesate, la care se anexează copia certificatului de deces, după caz, tradusă în limba română şi autentificată.
  Când decesul cetăţeanului român s-a înregistrat la misiunea diplomatică ori la oficiul consular de carieră al României, adeverinţa de înhumare sau de incinerare se eliberează în baza certificatului de deces întocmit de una dintre aceste autorităţi, în condiţiile prevăzute la aliniatul anterior.
  Când decesul nu a fost înregistrat sau nu a fost eliberat certificatul de deces, adeverinţa de înhumare ori incinerare se eliberează numai cu aprobarea parchetului.

Leave a Comment